إجازة الأستاذ أحمد لبن مدير المنتدى بقراءة الإمام عاصم الكوفي

موضوع: Al-Kahf الثلاثاء 21 فبراير 2017, 12:42 am

Al-Kahf
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.
(1) Laudă lui Dumnezeu cel care a pogorât Cartea asupra robului Său şi nu a pus în ea nici o încâlcitură,
(2) ci a făcut-o desluşită ca să prevină asupra aprigei urgii care va veni de la El, ca să-i vestească pe credincioşii ce săvârşesc fapte bune că vor avea o frumoasă răsplată
(3) de care se vor bucura de-a pururi,
(4) şi ca să-i prevină pe cei care spun: “Dumnezeu şi-a luat un fiu!”
(5) Nici ei şi nici taţii lor nu au despre aceasta vreo ştiinţă. Grea este vorba ce le iese din gură. Ei nu spun decât minciuni!
(6) Tu, poate, vei fi ros de mâhnire pe urmele lor, căci ei nu vor crede în aceste spuse!
(7) Noi am împodobit pământul ca să vedem care dintre ei este mai bun la faptă.
(8) Şi apoi vom preface ceea ce este pe el într-o întindere pustie.
(9) Înţelegi oare că oamenii Grotei şi din Al-raqim sunt o minune printre semnele Noastre?
(10) Tinerii care se adăpostiră în Grotă au spus: “Domnul nostru! Dăruieşte-ne nouă milostivenie de la Tine şi fă-ne nouă soartă dreaptă!”
(11) Atunci, în Grotă, le-am lovit urechile cu surzenie pentru mulţi ani.
(12) Apoi i-am sculat ca să aflăm care dintre cele două tabere a socotit mai bine cât au zăcut acolo.
(13) Noi o să-ţi istorisim povestea lor întru Adevăr. Ei erau tineri ce credeau în Domnul lor şi Noi i-am călăuzit şi mai mult.
(14) Noi le-am oblojit inimile, atunci când s-au trezit şi au spus: “Domnul nostru este Domnul cerurilor şi al pământului. Noi nu chemăm alt dumnezeu în afară de El, căci altfel am săvârşi o grozăvie.”
(15) Aceşti oamenii ai noştri şi-au luat însă alţi dumnezei în locul Lui. Măcar de le-ar fi adus o împuternicire desluşită! Cine este mai nedrept decât cel care născoceşte o minciună asupra lui Dumnezeu?
(16) Când vă veţi rupe de ei şi de cei cărora li se închină în locul lui Dumnezeu, adăpostiţi-vă în Grotă. Domnul vostru îşi va răspândi milostivenia Sa asupra voastră şi vă va pregăti o soartă bună.
(17) Tu ai fi putut vedea soarele care atunci când răsărea se îndepărta de grota lor către dreapta, iar când asfinţea le trecea prin stânga, iar ei stăteau într-o adâncitură a ei. Cel pe care Dumnezeu îl călăuzeşte este bine călăuzit, însă nu vei afla oblăduitor şi nici călăuză celui pe care El îl rătăceşte.
(18) Tu i-ai crezut treji, pe când ei erau adormiţi şi Noi îi răsuceam când pe dreapta, când pe stânga, iar câinele lor stătea pe prag cu labele din faţă întinse. Dacă i-ai fi zărit, ai fi rupt-o la fugă cuprins de groază.
(19) Noi i-am trezit ca să le îngăduim să se întrebe unii pe alţii. Unul dintre ei spuse: “Câtă vreme aţi zăcut aici?” Ei spuseră: “Am zăcut o zi ori chiar mai puţin.” Ei spuseră: “Domnul vostru ştie mai bine cât aţi zăcut aici. Trimiteţi pe unul dintre voi în cetate cu banii aceştia ai voştri să caute cele mai curate bucate şi să vă aducă din ele să mâncaţi. Să se poarte blând ca să nu dea cuiva vreo bănuială asupra voastră.
(20) Dacă vă vor da de urmă, vă vor omorî cu pietre, ori vă vor întoarce la credinţa lor şi nu veţi mai fi fericiţi niciodată.”
(21) Şi aşa Noi i-am dat în vileag ca să ştie că făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr şi că asupra Ceasului nu este nici o îndoială. Şi când se certau între ei pentru soarta lor, spuseră: “Zidiţi deasupra lor o zidire! Domnul lor îi cunoaşte prea-bine!” Cei care biruiseră cu părerea lor spuseră: “Să ridicăm deasupra lor un loc de închinăciune!”
(22) Ei vor spune: “Ei sunt trei şi cu câinele lor patru.” Vor spune: “Ei sunt cinci şi cu câinele lor şase.” Vor spune căutând să pătrundă taina: “Ei sunt şapte şi cu câinele lor opt.” Spune: “Domnul meu le cunoaşte numărul, ceea ce puţin cunosc.” Nu vorbi cu asprime despre ei şi nu cere nimănui părerea despre ei.
(23) Nu spune niciodată despre un lucru: “Îl voi face mâine”,
(24) fără să adaugi:”De-o vrea Dumnezeu!” Aminteşte-L pe Domnul tău, dacă ai uitat, şi spune: “Poate Domnul meu mă va călăuzi să mă apropii de aceasta aşa cum se cuvine.”
(25) Ei vor zace în Grota lor trei sute de ani la care se mai adaugă nouă ani.
(26) Spune: “Dumnezeu ştie prea-bine cât au zăcut acolo. A Lui este Taina cerurilor şi pământului şi prin El tu trebuie să vezi şi să auzi. Ei nu au nici un stăpân în afara Lui şi El însuşi nu-şi alătură pe nimeni la cârmuirea Lui.
(27) Recită ceea ce ţi-a fost dezvăluit din Cartea Domnului tău. Nimeni nu-i poate schimba Cuvintele Sale. Şi nu vei afla adăpostire în afara Lui.
(28) Rămâi cu cei care, dimineaţa şi seara, Îl cheamă pe Domnul lor, căutând spre Faţa Sa. Ochii tăi să nu se desprindă de ei căutând poleiala Vieţii de Acum. Nu-i da ascultare celui a cărui inimă am făcut-o nepăsătoare la amintirea Noastră, căci el îşi urmează poftele, iar purtarea lui este desfrânată.
(29) Spune: “Adevărul este de la Domnul nostru. Cine voieşte, crede. Cine voieşte, tăgăduieşte.” Noi le-am pregătit nedrepţilor un foc cu flăcări ce îi va cuprinde. Dacă cer ajutor, vor fi ajutaţi cu apă asemenea aramei topite ce le va frige feţele. Ce băutură nenorocită! Ce şedere rea!
(30) Cei care cred şi săvârşesc fapte bune vor vedea că nu vom lăsa să se piardă răsplata celui ce face un lucru bun.
(31) Ei sunt cei care vor stăpâni Grădinile Edenului pe sub care curg râuri, unde vor fi împodobiţi cu brăţări de aur şi înveşmântaţi cu straie verzi, de mătase şi brocart. Se vor culca pe paturi de nuntă. Ce frumoasă răsplată! Ce minunată şedere!
(32) Dă-le drept pildă pe cei doi oameni: i-am dat unuia dintre ei două grădini cu vie pe care le-am tivit cu curmali şi am pus între ele un ogor.
(33) Cele două grădini dădeau rodul lor şi de nimic nu-l lipseau. Şi Noi am făcut să ţâşnească un pârâu între ele.
(34) Şi a avut şi el rod şi i-a spus celuilalt cu care vorbea: “Eu sunt mai bogat decât tine şi mai puternic în oameni.”
(35) Nedrept cu el însuşi, el intră în grădina sa şi spuse: “Nu cred că aceasta va pieri vreodată
(36) şi nu cred că Ceasul va veni. Şi chiar de voi fi dus înaintea Domnului meu, nu voi afla nimic ce poate fi schimbat pe această grădină”
(37) Tovarăşul său cu care el vorbea spuse: “Tu eşti nerecunoscător faţă de Cel ce te-a creat din ţărână, apoi dintr-o picătură de sămânţă şi ţi-a dat apoi chip de bărbat.
(38) El este Dumnezeu, Domnul meu! Eu pe nimeni nu alătur Domnului meu.”
(39) Dacă ai fi spus intrând în grădina ta: “Aşa a vrut Dumnezeu! Nu este altă putere decât în Dumnezeu!... Dacă mă vezi mai puţin avut ca tine în bunuri şi în copii,
(40) Domnul meu îmi va dărui poate curând ceva mai bun decât grădina asupra căreia va trimite din cer lovituri bine socotite, şi atunci întinderea ei va deveni alunecoasă.
(41) Ori apa ei va seca şi tu nu o vei mai putea afla.”
(42) Şi rodul său a fost cuprins (de mânia lui Dumnezeu) şi dimineaţa el îşi frângea mâinile pentru ceea ce cheltuise, iar via zăcea fără vlagă pe aracii ei. El spuse: “Ce bine ar fi fost de n-aş fi alăturat pe nimeni Domnului meu!”
(43) Şi nu a avut pe nimeni care să-l ajute în afară de Dumnezeu. Şi nu a fost ajutat.
(44) Acolo este oblăduirea lui Dumnezeu, Adevărul. La El este răsplata cea mai bună şi sfârşitul cel mai bun.
(45) Dă-le drept pildă Viaţa de Acum: ea este asemenea apei pe care am trimis-o din cer şi pe care o sorb ierburile pământului, însă ele se prefac mai apoi în păiş uscat pe care îl împrăştie vântul. Dumnezeu asupra tuturor are putere.
(46) Averea şi copiii sunt podoaba Vieţii de Acum, însă faptele bune, nepieritoare, vor fi înaintea Domnului tău o bună răsplată şi o bună nădejde.
(47) În Ziua când vom face munţii să umble şi vei vedea pământul ca un şes întins îi vom strânge pe toţi oamenii, fără a ne scăpa vreunul.
(48) Ei vor fi înfăţişaţi pe rând înaintea Domnului tău: “Aţi venit la Noi precum v-am creat întâia dată. V-aţi închipuit oare că n-o să vă hotărâm o întâlnire!?
(49) Cartea va fi aşezată şi îi vei vedea atunci pe nelegiuiţi înfricoşaţi de ceea ce este în ea. Ei vor spune: “Vai nouă! De ce această Carte nu scapă nimic, fie mare, fie mic, fără să-l socoată?” Ei vor găsi înaintea lor ceea ce au făptuit. Domnul tău nu va nedreptăţi pe nimeni.
(50) Când le-am spus îngerilor: “Prosternaţi-vă înaintea lui Adam!” ei se prosternară afară de Iblis care, fiind dintre ginni, s-a răzvrătit împotriva poruncii Domnului său. Îl veţi lua, pe el şi pe urmaşii lui, ca stăpâni în locul Meu cu toate că vă sunt vrăjmaşi? Ce schimb rău pentru cei nedrepţi!

موضوع: رد: Al-Kahf الثلاثاء 21 فبراير 2017, 12:43 am

(51) Eu nu i-am luat ca martori la crearea cerurilor şi a pământului, şi nici măcar la crearea lor înşişi. Eu nu i-am luat ca sprijin pe cei care amăgesc întru rătăcire.
(52) În Ziua când El va spune: “Chemaţi-i pe cei pe care Mi i-aţi alăturat!”, ei îi vor chema, însă ei nu le vor răspunde, căci Noi am pus între ei o vale a pierzaniei.
(53) Nelegiuiţii vor vedea Focul şi-şi vor da seama că vor cădea în el, însă nu vor afla cale de scăpare.
(54) Noi am dat oamenilor pilde de tot soiul în Coran, însă omul este făptura cea mai gâlcevitoare.
(55) Cine i-a împiedicat pe oameni să creadă când le-a venit călăuzirea şi să ceară iertare Domnului lor? Numai că ei refuză să creadă că o soartă asemănătoare celor dintâi îi va lovi ori osânda le va veni.
(56) Noi nu trimitem trimişi decât ca vestitori şi predicatori. Cei care tăgăduiesc vin cu lucruri deşarte pentru a strivi Adevărul. Ei iau în batjocură semnele Mele asupra cărora sunt preveniţi.
(57) Cine este mai nedrept decât cel căruia i s-au amintit semnele Domnului său, însă el li se împotriveşte şi uită ceea ce mâinile sale au făptuit? Noi am pus un văl gros pe inimile lor ca să nu înţeleagă şi în urechi surzenie. Chiar dacă îi chemi spre călăuzire, ei nu se vor lăsa călăuziţi niciodată.
(58) Domnul tău cel Iertător este plin de milostivenie. Dacă le-ar lua în nume de rău ceea ce au agonisit, El le-ar grăbi osânda, însă o întâlnire a fost hotărâtă fiecăruia şi nimeni nu poate scăpa.
(59) Noi am nimicit cetăţile acelea, căci fură nedrepte şi am hotărât clipa nimicirii lor.
(60) Moise spuse robului său tânăr: “Nu voi avea odihnă până ce nu voi ajunge la locul de contopire a celor două mări, chiar dacă aş umbla vreme îndelungă.”
(61) Când ajunseră la locul de contopire a celor două mări, uitară de peştele lor care luă drumul mării slobod.
(62) Când trecură mai departe, Moise spuse robului său: “Adu mâncarea, căci ne-a prins osteneala călătoriei.”
(63) El spuse: “N-ai văzut că atunci când ne-am adăpostit la stâncă am uitat peştele? Numai Diavolul m-a făcut să-l uit, căci eu nu-mi amintesc. El a luat drumul mării. Ce lucru de mirare!”
(64) Moise spuse: “Aceasta este ceea ce căutăm.” Apoi se întoarseră pe urmele lor.
(65) Ei îl aflară pe unul dintre robii Noştri căruia i-am dăruit milostivenia Noastră şi l-am învăţat o Ştiinţă de la Noi.
(66) Moise îi spuse: “Te pot urma ca să mă înveţi ceea ce ai fost învăţat tu despre Calea cea Dreaptă?”
(67) El spuse: “Tu nu vei putea să ai răbdare cu mine.
(68) Şi cum ai avea răbdare la ceea ce nu cuprinzi cu ştiinţa?”
(69) Moise spuse: “Mă vei afla răbdător, de vrea Dumnezeu, şi nu-ţi voi ieşi din cuvânt.”
(70) Robul spuse: “Dacă mă însoţeşti, nu mă întreba nimic până ce nu-ţi amintesc eu.”
(71) Plecară împreună şi se urcară pe corabie. Robul făcu o gaură în ea. Moise îi spuse: “Ai găurit-o ca să se înece cei aflaţi pe ea? Ai săvârşit o faptă urâtă!”
(72) El răspunse: “Nu mi-ai spus că vei avea răbdare cu mine?”
(73) Moise spuse: “Nu mi-o lua în nume de rău că am uitat şi nu-mi apăsa mai tare povara!”
(74) Plecară amândoi şi întâlniră un tânăr. Robul îl ucise. Moise îi spuse: “Ai ucis un om nevinovat fără pic de suflet? Tu ai săvârşit o faptă urâtă!”
(75) Robul spuse: “Nu mi-ai spus că vei avea răbdare cu mine?”
(76) Moise spuse: “Dacă o să te mai întreb încă o dată ceva, să nu mă mai însoţeşti. Îmi cer iertare.”
(77) Plecară amândoi şi ajunseră la o cetate, însă locuitorii ei, cărora le cerură de mâncare, le refuzară orice găzduire. Atunci amândoi găsiră un zid care sta să se prăbuşească. Robul îl întări. Moise îi spuse: “Ai putea dacă vrei să iei o răsplată pentru aceasta.”
(78) Robul spuse: “A venit clipa despărţirii noastre, îţi voi da lămurirea pe care n-ai avut răbdare s-o aştepţi.
(79) Corabia era a unor sărmani care trudeau pe mare. Au vrut să le-o stric, căci în urma lor un rege lua toate corăbiile cu de-a sila.
(80) Tânărul avea părinţi credincioşi şi ne-am temut că el îi va sili la ticăloşire şi tăgadă,
(81) şi am vrut ca Domnul lor să le dea în schimb un fiu mai bun decât acela, mai curat şi mai iubitor.
(82) Doi băieţi orfani din această cetate erau stăpânii zidului, iar o comoară pentru ei se afla sub el. Tatăl lor a fost un om drept şi Domnul tău a vrut ca ei să descopere comoara când vor fi în putere ca milostivenie de la Domnul tău. Nu am făcut nimic pornit de la mine. Aceasta este lămurirea pe care tu n-ai avut răbdare s-o aştepţi!”
(83) Ei te vor întreba despre Du-l-qarnayni. Spune: “Vă voi povesti o istorie despre el.
(84) Noi i-am întărit puterea pe pământ şi i-am dat către fiece lucru un drum.
(85) Şi urmă un drum
(86) până când ajunse la locul unde asfinţea soarele şi văzu că asfinţea într-un izvor fierbinte în jurul căruia află un popor. Noi îi spuserăm: “O, Du-l-qarnayni! Tu poţi fie să-i osândeşti, fie să te arăţi binevoitor faţă de ei.”
(87) El spuse: “Noi îl vom osândi pe cel nedrept — el va fi întors curând la Domnul său care-i va da o osândă aprigă,
(88) iar cel care crede şi săvârşeşte fapte bune, o frumoasă răsplată îl aşteaptă, iar Noi îi vom da porunci lesne de împlinit.”
(89) El urmă un alt drum.
(90) Când ajunge la locul de unde răsărea soarele, el văzu că se înălţa deasupra unui popor căruia Noi nu-i dădurăm nici o pavăză împotriva lui.
(91) Aşa a fost şi Noi am cuprins tot ceea ce el ştia.
(92) El urmă apoi un alt drum.
(93) Când ajunse într-un ţinut străjuit de două zăgazuri, află înapoia lor un popor care abia de înţelegea vreo vorbă.
(94) Ei spuseră: “O, Du-l-qarnayni! Gog şi Magog seamănă stricăciunea pe pământ. Îţi putem plăti un haraci ca să ridici un zăgaz între noi şi ei?”
(95) El spuse: “Puterea pe care mi-a dăruit-o Domnul meu este binele. Ajutaţi-mă cu tărie şi voi face între voi şi ei un zid.
(96) Aduceţi-mi bucăţi de fier până ce golul dintre cei doi munţi va fi umplut.” El spuse: “Suflaţi! până se va înteţi un foc! Aduceţi-mi alamă topită ca să o vărs deasupra.”
(97) Gog şi Magog nu se vor putea caţăra pe acest zid şi nici nu-l vor putea găuri.
(98) El spuse: “Aceasta este milostivenie de la Domnul meu. Când va veni făgăduiala Domnului meu, El îl va face una cu pământul. Făgăduiala Domnului meu este Adevăr!”
(99) Îi vom lăsa, în Ziua aceea, pe oameni să se zbată şi să se lovească unii de alţii ca valurile şi când se va sufla în trâmbiţă, îi vom strânge laolaltă.
(100) În Ziua aceea, le vom arăta Gheena tăgăduitorilor

موضوع: رد: Al-Kahf الثلاثاء 21 فبراير 2017, 12:43 am

(101) ai căror ochi au fost acoperiţi de un văl în faţa amintirii Mele şi nu au putut nici auzi.
(102) Tăgăduitorii socot că-i pot lua pe robii Mei drept stăpâni în locul Meu? Noi am pregătit Gheena ca sălaş tăgăduitorilor.
(103) Spune: “Să vă dăm ştire de cei prea-pierduţi întru fapte?
(104) Şi a căror trudă se pierde în Viaţa de Acum, pe când ei socot că au făcut ce trebuie?”
(105) Aceştia sunt cei care tăgăduiesc semnele Domnului lor şi întâlnirea Sa. Faptele lor sunt zadarnice şi Noi nu le dăm nici o greutate în Ziua Învierii.
(106) Răsplata lor va fi Gheena, căci ei au tăgăduit şi şi-au bătut joc de semnele Mele şi de trimişii Mei.
(107) Cei care au crezut şi au săvârşit fapte bune vor avea drept locuinţă Grădinile Raiului,
(108) unde vor veşnici, fără să dorească vreo schimbare.
(109) Spune: “Dacă marea ar fi cerneală pentru cuvintele Domnului meu, marea se va sfârşi înainte să se sfârşească cuvintele Domnului meu, chiar dacă vom mai aduce încă pe atâta cerneală.”
(110) Spune: “Eu nu sunt decât un om asemena vouă şi mi s-a dezvăluit că Dumnezeul vostru este Dumnezeu Unul, iar cel care nădăjduieşte în întâlnirea cu Domnul său trebuie să săvârşească fapte bune şi să nu alăture pe nimeni în închinăciunea sa către Domnul său.”

» Al-Kahf
» Al-Kahf
» 18 - Kahf
» Al-Kahf
» Al-Kahf

IZHAR UL-HAQ

إجازة الأستاذ أحمد لبن مدير المنتدى بقراءة الإمام عاصم الكوفي

Al-Kahf